In 2019, EY Romania a facut un studiu pe 284 de antreprenori. Hai sa analizam putin principalele aspecte care consider eu ca merita retinute:

1.) „74% dintre respondenți consideră că antreprenoriatul nu este susținut de societatea românească și că principalul obstacol este teama de eșec.”

De ce ar trebui ca cineva sa te sustina ca sa faci un business? Un business merge daca este facut corect si daca rezolva o nevoie reala din piata. Apoi ai resurse ENORME pe internet. Niciodata omenirea nu a avut posibilitatea sa acceseze atatea informatii intr-un timp atat de scurt. Doar ca de cele mai multe ori, antreprenorii sunt ignoranti pentru ca ei considera ca stiu sa faca afaceri doar pentru ca inainte de a intra in afaceri, erau niste experti foarte buni in domeniul lor.

Teama de esec exact de aici vine. Pentru ca ei fiind experti foarte buni, daca ar da faliment le-ar afecta ego-ul, si asta ar insemna ca nu sunt chiar atat de buni. Dar nu e nimic mai fals.

Copilul cand e mic invata sa mearga doar dupa ce cade de foarte multe ori. Dar nu exista alta cale. Progresul se invata prin durere. Intotdeauna durerea a generat progres si evolutie. Toate inovatiile au fost facute in perioade grele si de criza. Despre crize trebuie sa citesti acest articol.

2.) „Un antreprenor aflat la început de drum dedică, în medie, 9,2 ore afacerii lui în fiecare zi, ceea ce înseamnă că lucrează cu 15% mai mult decât un angajat cu normă întreagă din România.”

Daca raportam venitul mediu castigat de un antreprenor, la numarul de ore lucra, vom realiza ca de fapt ei castiga cam cat un salariat dintr-o companie buna, sau dintr-o pozitie buna in sistemul public. Dar cei mai multi antreprenori stiu deja asta. Cei care nu stiu, sunt cei care au bani in buzunar de la firma, fara sa-si dea seama ca aia nu sunt banii lor.

3.) „Mentoratul și discuțiile cu alți antreprenori reprezintă principala sursă de învățare menționată de antreprenorii de start-up (41%).Iar pentru 52% cele mai utilizate surse de interacțiune și inspirație sunt comunitățile online.”

Asta este probabil cea mai grava problema din Romania: divizarea. In tarile dezvoltate, peste tot se gasesc asociatii, fundatii si ONG-uri, pentru tot ce ti-ar da prin cap. La noi, NU! Pentru ca romanii sunt individualisti. De ce sa faca si ala bani? Lasa sa fac doar eu.

Cui crezi ca ii prieste aceasta divizare? Multinationalelor. Exact! De ce? Pentru ca atunci te pot acapara mai usor. Daca firmele s-ar strange intr-un loc, nu ar mai putea fi neglijate.

Iti dau un exemplu foarte bun in acest sens. In agricultura, fermele mici de familie se chinuie sa-si dea marfa la marile lanturi de supermarket-uri. Daca nu accepta conditiile lor, daca nu accepta pretul impus, supermarket-ul ii intoarce spatele, iar ei stiu asta si de aceea accepta.

Daca s-ar aduna intr-o cooperativa, atunci situatia s-ar schimba. Cooperativa ar discuta direct cu supermarket-ul si ar impune si ea conditii. Nu iei de la noi, cu pretul asta, atunci noi dam marfa in alta parte. Crezi ca si-ar dori un mare lant de supermarket-uri sa fie nevoit in Romania sa cumpere marfa din tarile vecine? Ar creste costul si nu ar mai fi competitivi.

Ce nu stiu antreprenorii care sunt divizati este ca daca s-ar asocia, pe langa protectie ar beneficia si preturi mai bune la achizitia materiilor prime si de preturi mai bune la vanzarea marfurilor.

Acum ca urmeaza o recesiune, cred ca ar fi un moment bun sa profite de oportunitate si sa se asocieze in cat mai multe domenii.

Recent, eu am pus bazele unei asociatii pentru antreprenori in care vrem sa promovam afacerile oneste, sa ne pregatim noi ca antreprenori prin organizarea de cursuri si workshop-uri si sa pregatim si angajatii acestor antreprenori, pentru a putea schimba mediul de afaceri din judetul nostru.